Demasca-l pe Mos Craciun

Demasca-l_pe_Mos_Craciun

Brad frumos impodobit, luminite, miros imbietor, masa festiva bine pregatita, scrisori pe geamuri … bla, bla, bla! Sau … nu? Clasic! Ce poate fi daca nu … se apropie Craciunul! De ce sa fiu clasic ? Mai bine original. Toate povestile de Craciun pe care le stiu sunt la fel: bradul cu globuri aurii, beteala in tot felul de culori, luminite, Mos Craciun … E foarte frumos, recunosc. Craciunul e cea mai frumoasa sarbatoare din an. Cine nu si-ar dori sa stea la caldura langa cei dragi, cu o cana calda de lapte savurat cu niste prajiturele. Sentimentul venirii Craciunului este de neexplicat, cand incepi sa scrii ceva, iti tremura creionul in mana, pentru ca sunt prea multe … hmmm … prea multe …
Vedeti ?? Este imposibil, ti se rupe inima de fericire…
Intr-o zi, aproape de Craciun… ma intorceam de la sanius … deja fiind baiat mai „matur” in sensul nou al cuvantului nu pierdeam mult timp pe derdelus; incep sa ma gandesc cum ar fi daca as face ceva, ceva… ce nu mai a incercat nimeni .. din cate stiu… De doi ani, Mos Craciunul asta, batran, gras si hot, ma fenteaza bata-l vina. Doar vine, bea cana cu lapte, mananca fursecurile, imi lasa un pulover care nu prea e la moda, o portocala, un ciorap gros tricotat parca de bunica… unul …..hmm , oare am fost rau ?? Da de cand pana cand ma pacaleste el pe mine ? Stiu ca Mos Craciun … nu exista !!! Lasa ca ii vin eu de hac! Lasa, lasa!

Ajuns acasa intru pe usa … putin nervos si nu ma opresc pana stau fata in fata cu mama:
– Auzi ?? Da…tu te-ai certat cu Mos Craciun? Ca parca, nu mai am zece ani!!! Eu stiu ca “mosul” asta, are destui bani … ar putea pune acolo si altceva in afara de ce obisnuieste sa-mi aduca …
– In primul rand nu m-am certat cu Mos Craciun, iar in al doilea rand, ce ai dori sa fac?? Sa-l prind, sa-l leg si sa-i fac un interogatoriu? spuse mama.
In acel moment in mintea mea a aparut ceva. Stiam ce am de facut. Am adaugat bucuros:
-Ahaaaaa……! Multumesc mama!
Mama a ramas putin nedumerita dar nu mai avea cu cine vorbi deoarece in clipa urmatoare ma aflam in camera mea. Am pus mana pe un creion si pe o coala de hartie si am inceput sa fac scheletul planului meu: “Demasca-l pe Mos Craciun !!!” Asa ! Cu ce sa incepem? Stiu! Stiu! Dupa vreo doua ore am terminat, dar a meritat. Planul era gata !!! Eram impacat …
Si uite asa, nici nu stiu ce am mai facut pana in Ajunul Craciunului. Mereu ma gandeam la planul meu. Mama pregatea fel si fel de bucate, nu stia ea ce am pus eu la cale. Ma uitam mirat la bucatele, de pe masa, la prajitura cu nuca de cocos, la cozonac … Ce de bunatati !!! …Cand sa inhat si eu …
– Ia mana, baiete, astea sunt pentru masa de ajun ! Ai rabdare! spuse mama.

Se facu seara. Era momentul sa-mi pun planul in aplicare.
S-au adunat la mine acasa toti prietenii mei. Am facut un plan pe unde sa o luam cu colinda !!! Eu am ramas ultimul si cand iesira toti am zis :
– Pa, mami ! Ne vedem mai tarziu !
Asta ca sa creada ca am plecat !! Sunt siret .. dar asta este… !
Mama si tatal meu erau in camera, eu m-am ascuns in lada din hol…
Am stat aici intepenit cam o ora…Nu mai este mult, trebuie sa rezist. Mama veni in bucatarie sa faca toate retusurile de final iar la usa noastra bateau foarte multi colindatori….Am tras cu ochiul … Nimic! Nimic ! Dar se auzeu pasi.
Asta este! In sfarsit a venit si mosul! Ii vin eu de hac, “mosneagului”…
Cand ies din lada … ce sa vezi ? Mama si tata, erau in camera mare si nu auzeau nimic … Atunci cine poate fi ??? Cand ma uit mai bine … Mos Craciun ! Deci … exista !!! Fie! Tot merita sa-l interoghez putin …
Se duse in camera mea, lasa cadourile sub brad … eu tiptil, tiptil in spatele lui il inhat, il leg cu o franghie groasa, si incep :
– In sfarsit al meu esti, hotule! Ce ti-am facut eu, tie sau altor persoane? Am fost foarte cuminte. De ce in ultimi doi ani imi aduci doar cate un pulover si portocale ??
– Dragul Mosului! Recunosc a fost greseala mea, nu a ta, te-am confundat cu alt copil pe nume Daniel Petruse, dar anul acesta mi-am dat seama ca tu ai inca un prenume, Vasile, si el nu are …
Uitandu-ma sub brad … setul de chimie pe care mi l-am dorit mereu, o minge de fotbal originala, si plin, plin de dulciuri …. Cand privesc spre coltul in care l-am legat pe Mos Craciun a ramas doar franghia, ma uit pe geam si il vad pe mosul in sania lui cu pletele in vant. In acea seara superba de Craciun, mosul mi-a zis :
– Dani, imi cer scuze pentru confuzie, nu se va mai intampla iar daca o sa fii bun si cuminte, daca iti vei asculta parintii … ei mereu au dreptate … stiu ca tu nu ii asculti intotdeauna, dar odata si odata te vei intoarce la spusele lor … voi veni si la anul. Acum insa, daca te rog, ai sa-i dai un morcov lui Rudolf? Cred ca ii este foame si ma gandeam ca….
– Desigur Mosule, orice pentru tine ….
Si de pe geam arunc o plasa de morcovi mosului, Rudolf este fericit, eu sunt fericit, cu zambetul pe buze il salut pe Mos Craciun si ii zic ca il astept si la anul..
El imi face cu mana si isi ia zborul, spre alte case … sa faca si pe alti copii fericiti precum m-a facut si pe mine … Ce frumos ! Mos Craciun in sania lui trecand pe langa lumina Lunii …

Acum ce sa mai zic eu? Se pare ca Mos Craciun nu este ceea ce imi imaginam, este chiar cea mai minunata intamplare… Intre timp venise si fratele meu de la colindat .. ne-am adunat toti la masa , am sarbatorit Craciunul iar dupa acea am despachetat cadourile si intr-o acustica minunata am inceput sa cantam colinde in jurul bradului……..

Ce frumos e Craciunul !!! Bucurati-va si voi de el !!!
Si asa s-a terminat povestea mea … este o intamplare reala …
Mos Craciun … exista !!! Exista in sufletul nostru si il vom pastra acolo pentru totdeauna …

– poveste scrisa de Daniel Petruse –

Voturi pentru acest articol:

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars8 Stars9 Stars10 Stars (13 voturi, media: 10,00 din 10)

Categorii pentru acest articol: Pete de cerneala

ABONARE

Abonati-va pentru a primi pe e-mail fiecare anunt imediat ce este publicat pe site

- serviciu oferit de FeedBurner -

Lasa un comentariu: