Copilarie …

Copilaria este un taram magic. Nu stim unde si cand incepe, unde si cand se termina. Este singurul moment in care traim totul cu intensitate maxima, cand radem si plangem in aceeasi zi, cand ne suparam repede si iertam pe oricine. Taramul magic al copilariei mele este un satuc mic, la marginea unei paduri. Toata copilaria mea se regaseste in poala bunicii. Stateam amandoua la umbra teiului batran pe bancuta facuta de bunicul. Imi spunea povesti, ma mangaia si imi spunea vorbe dulci. Seara ieseam pe ulita si stateam pana tarziu cu copiii din sat. Asa a fost copilaria mea. Frumoasa, sincera si luminoasa. Am crescut cu invataturile bunicilor dar si ale parintilor, am crescut intr-o lume frumoasa, plina de armonie unde toti oamenii se intelegeau bine. Imi petreceam verile in spatele casei, unde aveam o casuta intr-un copac.
Acum … am crescut. Imi pare rau ca s-a terminat, dar undeva acolo in sufletul meu mai am inca o parte care rosteste mereu cuvantul COPILARIE.

Giulia Botioc – clasa a VIII-a

Categorii pentru acest articol: Pete de cerneala

ABONARE

Abonati-va pentru a primi pe e-mail fiecare anunt imediat ce este publicat pe site

- serviciu oferit de FeedBurner -