Poveste

Zilele trecute cautam ceva prin biblioteca. Mi-a cazut in mana o povestioara scrisa in urma cu cativa ani de catre un fost elev de-al meu, colegul si prietenul vostru, Daniel Petruse. Cred ca era in clasa a III-a, daca imi aduc bine aminte. Oricum nu are prea mare importanta acest lucru. Mi-a facut deosebita placere sa o recitesc si sa o scriu aici pe blog. Nu imi mai ramane decat sa va doresc …lectura placuta! Şi … felicitari autorului !!!

Trei spiridusi
– Daniel Petruse –

Ploua. Stateam la geam si priveam afara. Norii negri aruncau cu fulgere si bateau din tobe pentru a produce tunete. Începusem sa ma plictisesc si nu mai stiam ce sa fac. M-am intins pe pat si am inchis putin ochii. Nu stiu exact cat am stat asa. Nici macar nu stiu daca am adormit …Cred ca am si visat ceva. M-am dat jos din pat si parca dintr-o data mi s-a facut frica. Nu sunt fricos dar parca acum era altceva. Eram singur acasa … S-a luat curentul. Şi cum era catre seara, in casa s-a facut intuneric. Fug inapoi catre pat si ma ascund sub plapuma. Cineva aprinse un chibrit. Cineva era langa mine. Nu ii vedeam fata dar era mic, mic, cat palma mea. Era un spiridus. Dupa cateva clipe s-a stins chibritul.
– Nu se mai fac chibrituri ca odinioara, spuse spirudusul. Nu te teme de mine. Ştiu ca te cheama Dani. Eu sunt Dave. Am inca doi frati. Pe unul il cheama Max si pe celalalt il cheama Wally. Eu sunt cel mai mare si am sapte sute zece ani.
– Dar arati de doisprezece ani! La cati ani imbatranesti?
– La doua mii de ani.
– Şi fratii tai unde sunt?
– S-au ratacit pe aici prin casa ta.
Plec impreuna cu Dave sa ii cautam. Pe Max l-am gasit dormind pe o boxa iar pe Wally sub pat. Max a propus sa ne jucam ceva. Nu stiu cum m-am intors putin si toti trei spiridusii disparusera. Pornesc sa ii caut pe cei trei strengari. I-am gasit pe toti trei in baie sub masina de spalat mancand biscuiti. Îi scot de sub masina dar intr-o clipa iar s-au facut nevazuti. De data asta i-am gasit in frigider in prajitura cu nuca. Mami se va supara foarte tare pentru ca spiridusii au mancat toata prajitura.
Atunci spiridusii mi-au spus ca trebuie sa plece. I-am intrebat daca le pot da ceva care sa le aduca aminte de mine. Mi-am facut o poza impreuna cu ei si le-am dat-o. Ei mi-au oferit in schimb un diamant.
M-am trezit. Mi-am dat seama ca nu a fost decat un vis. Dar in mana tineam diamantul primit de la spirudusi. Am mers in baie si langa masina de spalat erau firimituri de biscuiti. Am vrut sa mananc prajitura. Deschid frigiderul si nu mai vad nici o farama de prajitura. Vine mami.
– Ce s-a intamplat cu prajitura? ma intreaba ea.
– Nu stiu. Poate au mancat-o spiridusii.
Mama s-a distrat de raspunsul meu, dar oare cine m-ar crede ca a fost adevarat? Ma uit la diamant si nici mie nu imi vine sa cred …

Categorii pentru acest articol: Pete de cerneala

ABONARE

Abonati-va pentru a primi pe e-mail fiecare anunt imediat ce este publicat pe site

- serviciu oferit de FeedBurner -